Before there was a self, there was the tribe anunța recent un articol din New York Times. Rezistente la etichetări, instinctuale și în continuă schimbare, adevăratele triburi vor fi tocmai acele comunități de indivizi care aleg să devină unul și fac din această comuniune începuturile unei lumi noi. De zeci de mii de ani, oamenii au făcut parte dintr-un trib sau altul. Un trib adună un grup de oameni care au grijă unul de celălalt fiind legați printr-un puternic simț al valorilor și sensului comun, precum și un mod de a comunica.

Fie că apare exprimată la triburile aborigenilor din Australia, prin prezența recurentă la un club de carte sau calitatea de membru într-un business club, mentalitate tribală este parte din ființa noastră, alături de o nevoie puternică de siguranță și apartenență pe care să le croșetăm alături de ceilalți în modul nostru de viață. Așa avem triburi peste tot în jurul nostru, fie că realizăm sau nu. “We cannot live only for ourselves. A thousand fibers connect us with our fellow men”, spunea Herman Melville.

Imagine de Chris Barbalis via Unsplash

Astăzi în plină perioadă pandemică de Covid19, izolarea socială – mai exact izolarea fizică – este modalitatea în care ne exprimăm grija față de noi înșine și față de ceilalți fie ei dragi sau necunoscuți. Se vorbește mult despre efectele în timp real ale acestei izolări – cum ne ferim unul de celălalt în supermarket sau pe stradă, cum gif-uri afișează strănutul sau tușitul ca superputeri malefice, cum ne pierdem speranța în solitudinea încăperilor tot mai mici, cum tristețea sau disperarea sau plictisul ne inundă mintea. Articole curg despre cum să avem grijă de noi când singurătatea amăruie vine neinvitată în sufragerie și ne trezim neputincioși în fața propriilor gânduri. Și așa parcă reînvățăm să trăim fericiri mărunte cu noi, iar cu alții virtual și la distanță.

Acum o sută de ani, sociologul francez Émile Durkheim folosea sintagma efervescență colectivă pentru a descrie emoția împărtășită de oameni în timpul ceremoniilor religioase. Același concept se aplică evenimentelor de pe stadion unde spectatorii trăiesc simultan tumultul emoțional pe parcursul unui joc. Cred că pot rememora și acum intensitatea emoțională a trăirilor de la un meci cu record de participare de pe Wembley la meciul de rugby România – Irlanda, unde aproape 90 de mii de suporteri cântau unduios ..toți am trăit măcar o dată intensitatea dramatică a unui astfel de eveniment colectiv. Unul în care simți că trăiești ceva mai mare decât tine.

Lucrul de acasă, măsurile restrictive și de protecție ne provoacă să ducem lipsa acestor experiențe și să identificam noi opțiuni prin care să hrănim spiritul tribal.

Unul dintre triburile mele este grupul de walkeri de joi dimineața. Inițial m-am alăturat inițiativei Societății Omului Sănătos de a merge pe jos împreună cu un grup de entuziaști pentru a încuraja crearea de obiceiuri sănătoase. Îmi place să merg pe jos de când mă știu, cred în valențele sale terapeutice iar beneficiile sunt enunțate de medici, psihologice, scriitori și filozofi deopotrivă. Cu fiecare săptămână, cu fiecare conversație, cu fiecare pas alăturat împreună în tura noastră de lac din parcul Herăstrău, ne-am adunat în spirit și simțire într-un trib. O experiență în care bogăția și sensul vieții noastre sunt intim conectate. Prin aer, sol, mișcare, respirație, cuvinte. Și noi, oamenii. Alexandra îi zice și mai bine. O mișcare. Mișcarea nouă. Mai multe puteți citi în textul acesta.

Și uite așa cu dorul lipsei aerului matinal, a dialogului spontan, efervescent sau plin de amuzament, ne aducem în alte feluri împreună. Astăzi m-am lăsat condusă pentru câteva minute de glasul Alexandrei și al lui Florin pe calea undelor în noul Podcast Mișcarea nouă – Lumea în casă pe care-l puteți asculta aici.

Dincolo de familiaritatea triburilor de origine, cele la care alegem să aparținem ulterior de-a lungul vieții noastre sunt micro universuri sociale în care ne creștem capacitatea de a ne vindeca și susține, informa și inspira. A fi conștienți în legătură cu tribul nostru înseamnă a fi atenți la cine suntem și cum ne simțim când suntem cu ceilalți. Ele devin așadar un aspect vital, esențial al sănătății și stării noastre de bine.

Pe final, te invit să îți iei un moment în care să reflectezi la propriul tău trib.

1. Unde te simți în siguranță și viu conectat cu ceilalți?
2. Care sunt calitățile, caracteristicile, valorile celor care se adună în tribul tău?
3. Cum se conectează acestea cu valorile tale?
4. Cum reflectă ei cine ești acum și propria devenire?