Analiza Tranzacțională

Analiza Tranzacţională (AT) reprezintă o teorie a personalităţii şi o formă de psihoterapie sistematică având ca scop creşterea şi schimbarea personală.  

1. O teorie explicativă a personalității care pune la dispoziție un sistem articulat al comunicării interumane;
2. Un sistem psihoterapeutic dedicat evoluției și schimbării personale ce conține o paletă largă de teorii și tehnici care pot fi utilizate individual și colectiv, pentru dezvoltarea ;i atingerea potențialului;
3. O terapie cognitiv-comportamental[, emoțională și psihodinamică, fundamentată pe conceptele interacțiunilor observabile dintre oameni.

Folosește concepte simple și profunde, expliabile pe întelesul tuturor; stimulează conștientizarea, gândirea și responsabilizarea; facilitează dezvoltarea armonioasă a indivizilor, cuplurilor, familiilor și grupurilor.

Obiectivele principale ale dezvoltării umane prin AT sunt:

1. dobândirea autonomiei prin folosirea într-o manieră conștientă a tuturor stărilor eului, resurselor și potențialului unei persoane.
2. dezvoltarea intimității, proces definit în AT ca fiind schimbul liber de stroke-uri, fără tranzacţii ulterioare şi care permite spontaneitatea.

Dintre abordările psihoterapeutice, analiza tranzacțională se distinge prin profunzimea teoriei și gama variată a aplicațiilor sale, putând fi folosită în terapia individuală, de grup, a cuplului sau a familiei și fiind aplicată cu succes și în domeniul organizațional, educațional și în consiliere. Sistemul sau teoretic cuprinde o teorie a personalitatii bazata pe modelul starilor eului, o teorie a comunicarii care include analiza tranzactiilor, o teorie a dezvoltarii copilului bazata pe conceptul de scenariu de viata si o psihopatologie.

Ca teorie a personalităţii, AT oferă o imagine asupra modului în care oamenii sunt structuraţi psihologic şi îşi exprimă personalitatea în termeni de comportamente. Pentru aceasta foloseşte modelul stărilor eului. Ca teorie a dezvoltării copilului AT-ul se bazează pe conceptul de scenariu de viață care explică modul în care modelele de viaţă prezente îşi au originea în copilărie. Acesta ne ajută să ne explicăm modul în care continuăm să folosim strategiile din copilărie în viaţa adultă şi a modului în care ne justificăm credinţa în aceste strategii prin intemediul jocurilor pentru a ne întări poziţia de viaţă.

AT oferă şi o teorie a comunicării prin analiza tranzacţiilor. AT aduce la lumină jocurile de putere, analizează pozițiile de viață ale fiecărui individ în parte și călăuzește spre o relație de intimitate.

Filosofia umanistă care stă la baza AT-ului are drept principii următoarele idei: Toți oamenii sunt OK, se nasc cu potenţialul creativ de creştere şi dezvoltare, au capacitatea de a gândi, pot decide asupra propriului destin şi se pot schimba, prin înlocuirea modelelor de comportament prescrise de scenariul de viaţă.

AT are la bază concepte filozofice care determină 2 principii fundamentale ale practicii AT: metoda contractuală şi comunicarea deschisă.

În cadrul organizațional, AT este folosită mult în companii pentru a ameliora funcționarea organizațiilor, în formațiunile axate pe comunicare (vânzare, negociere, management de echipă, client service, customer experience etc).
Oamenii simt atât nevoia de a aparţine unui grup cât şi nevoia de autonomie, astfel AT-ul
foloseşte o abordare cognitiv-comportamentală pentru a învăţa clienţii să îşi modifice felul de a gândi şi comportamentele derivate;
analizează interacţiunile şi procesul relaţional în cadrul contextului social;
lucrează cu afectul, ajutând oamenii să renunţe la „vechile” lor obiceiuri afective pentru a-şi exprima sentimentele în „aici şi acum”, astfel încât aceştia să devină mai prezenţi în starea de ”aici și acum”.
este relaţional și contractual.

Elemente de neuropsihoterapie

Neuropsihoterapia este o abordare integratoare a terapiei în care luam în considerare interacțiunea dinamică dintre minte, corp, interacțiunea socială și mediu și efectele acesteia asupra bunăstării unei persoane, punând accent pe cercetare neuroștiințifică. Astfel, în practica terapeutică am în vedere atât înțelegerea mecanismelor biologiei noastre, a proceselor psihologice, precum și a influențelor interacțiunilor sociale.

Creierul nostru este pe cât de uimitor pe atât de receptiv la mediul nostru social. Ce înseamnă acest lucru dintr-un punct de vedere neuropsihoterapiei este că experiențele negative sau stresante trăite în mod repetat au tendința de a consolida modelele de comportament negativ, gânduri și sentimente. Știind acest lucru înseamnă că avem potențialul de a schimba aceste modele negative, cu noi experiențe repetitive mai pozitive pentru a crea în definitiv noi obiceiuri. Experiențele de viață antrenează creierul să răspundă într-un fie negativ, fie pozitiv. Schimbările pozitive pot să apară atât timp cât există un mediu sigur pentru a face acest lucru. Un aspect cheie care conduce reușita din punct de vedere comportamental este însăși consecvența (teoria lui Klaus Grawe).

Elemente de neurobiologie interpersonală

Dr. Daniel Siegel și Dr. Allan Schore au un rol de pionierat în creionarea acestei abordări holistice – neurobiologie interpersonală care își propune să reunească o gamă mai largă de discipline pentru a înțelege experiența umană. Toate cu rolul de a identifica cea mai eficientă modalitate de a ajuta oamenii, pentru a avea o minte mai puternică, relații mai sănătoare și o înțelege mai clară a felului în care creierul nostru funcționează.

O minte puternică este rezultatul unui creier sănătos şi al relaţiilor sociale sănătoase. De accea tindem spre flexibilitate, adaptabilitatea, coerență, energie și stabilitate atunci când vine vorba de mintea și însăși viața fiecăruia dintre noi.

Neurobiologia interpersonală susţine ideea conform căreia conexiunile relaționale conturează conexiunile neuronale (prin felul în care experiențele sociale modelează arhitectura noastră neuronală) pe parcursul întregii vieți. Mintea este un proces personificat şi de conectare care controlează fluxul de energie şi informaţie, cu abilitatea de a controla direct experienţele corpului, precum şi pe cele de relaţionare. Astfel că relațiile care respectă diferenţele şi încurajează compasiunea optimizează performanţa şi susţin starea de sănătate.

Propria noastră sănătatea mentală și felul de a fi în viața de zi cu zi depind de o serie lungă de aspecte precum viața socială, copilărie, dietă, mișcarea și aptitudinile fizice, sistemul nervos, funcțiile creierului, gene, și multe altele. De aceea aduc cunoștințe din sociologie, comunicare, psihologie, aplicațiile descoperirilor venite din neuroștiințe și alte domenii conexe pentru a oferi o viziune cât mai cuprinzătoare în relația și procesul terapeutic.

Recomandările neurologilor și explorările neurobiologie interpersonale subliniază importanța vitală a unui set de elemente, obiceiuri sau comportamente de viață care influențează în mod semnificativ abilitatea de a fi rezilienți și de a ne bucura de viață, precum:

• Somnul
  
• Mișcarea
  
• Alimentația
  
• Conexiunile umane și dinamica socială
  
• Echilibrul emoțional
  
• Scop și spiritualitate
  
• Provocarea mentală și interesele
  

Mindfulness

este puterea atenției. Este abilitatea de a fi prezent, conștient de sine și informat de ceea ce se întâmplă cu ceilalțti și cu mediul propriu. Implică prezență și conștientizare intenționată fără reactivitate sau judecată. Este acea calitate a minții care ne permite să vedem imaginea de ansamblu și ne optimizează puterea de observație în tot ceea ce facem. Tocmai această atenție conștientă ne permite să fim inteligenți emoțional, conștienți de mediul și dinamica socială, dar și mai pricepuți în interacțiunile noastre cu ceilalți.

Mindfulness implică atât mintea, cât și corpul, și presupune un proces de conștientizare moment-cu-moment, de a observa în mod activ, deschis, cu bunăvoință și curiozitate propriile experiențe fizice, mentale și emoționale.

Conștientizarea mindful este mai degrabă un mod de a fi decât de a face ceva (idee promovată de Daniel Siegel, director al centrului de cercetare Mindful Awareness, Universitatea din California și director executiv al centrului educațional Mindsight Institute); cum acordăm atenție în mod intenționat (fără a face un efort activ, nu un plan conștient gândit de realizare a unui mod de concentrare a atenției) asupra experienței prezente (uneori poate chiar și asupra unor amintiri din trecut sau planuri pentru viitor) cu o anumită vigilență, atenție la detalii, cu bunătate și compasiune.

Printre beneficiile practicării se numără:

• Dezvoltă un sentiment de claritate și calm, o conștientizare a scopului și capacitatea de a atinge pe deplin potențialul;
  
• Dezvoltarea interconectivității, cooperării și compasiune cu ceilalți;
  
• Favorizează crearea unui mediu de lucru mai eficient și optimizează capacitatea de luare a deciziilor;
  
• Învățarea modalităților de a face față stresului, durerii și provocărilor de zi cu zi, gestionarea evenimentele neplăcute într-un mod mai calm;
  
• Hrănește inspirația și înțelegerea scopului de viață.