Skype call, Zoom, Facebook chat, Teams sau Whereby rooms – acestea și multe alte platforme similare au înlocuit treptat birourile, sălile de meeting, barurile și restaurantele. Sufrageria este acum și loc de joacă pentru copii, atelier de meșteșugărit, sală de yoga și fitness, bucătăria și căștile lung purtate pe urechi au devenit spațiul intim pentru work from home. Iar asta este mai mult valabil pentru cei care îți permit să #stămacasă.

Pentru pompieri, infirmieri, casieri, electricieni, curieri, medici și asistente, piloți și mulți alții, munca de acasă nu este o opțiune. Valul pandemic a lovit și fiecare acum ia lecții de surf și echilibristică – și unii suntem învățăcei, alții suntem placa însăși. Și ieșim din apă neputincioși, furioși sau panicați de semnele crizei financiare și dăm față în față cu valul de neîncredere – poate în noi, în autorități, ăia de sus din companie, în bănci, în partener, în ceea ce va veni. Simplist spus, societatea pare să se împartă acum în cei care trăiesc în izolare și cei care se luptă cu dragonul COVID-19.

Ca ființe umane ne place certitudinea și controlul. Suntem construiți să vrem să știm ce se întâmplă și să observăm lucruri care ne pot amenința. Când lucrurile se simt incerte sau nu ne simțim în siguranță, este normal să ne simțim stresați. Anxietatea de adaptare este firească și chiar de ajutor. Existentă pentru a ne proteja, poate provoca panică atunci când apare incertitudinea și informații contradictorii în jurul nostru. Iar ceea ce contează este modul în care reacționăm la reacțiile noastre. Nu vorbim doar de protecția împotriva COVID-19, vorbim și despre prevenirea stresului și a fricii în timpul acestui eveniment. Așa cum bine sublinia un expert OMS „Gândiți-vă la sănătatea mintală ca parte a răspunsului la sănătatea publică.”

Reacții comunce care pot apărea la fiecare dintre noi în contextul pandemiei.

De-a lungul a mii de ani, conexiunea socială s-a țesut în sistemul nostru nervos, astfel încât absența acesteia creează o stare de stres în organism. Deși izolarea fizică nu este totodată una socială, singurătatea și lipsa contactului fizic sunt aspecte pe care acum le simțim mai acut când stăm acasă. Iar dacă stresul este calea prin care singurătatea dăunează sănătății, atunci chiar și dincolo de pericolele sale directe, coronavirusul acesta vine cu o amenințare dublă: nu-l vedem însă este terifiant prin consecințe și în același timp înspăimântător ca factor izolator. De aceea unii vorbesc nu doar despre recesiune economică, ci și de una socială ca un rezultat inevitabil al recomandărilor de sănătate publică. Trăim astfel un paradox. Ceea ce ne face bine în contextul pandemiei – distanțarea fizică și izolarea, ne poate provoca teribil căci ne solicită să ne inhibăm impulsurile noastre profund umane și evolutive de conexiune: să ne vedem prietenii, să ne reunim în grupuri, să ne atingem sau să ne îmbrățișăm unii pe alții. 

Dacă simțiți un plus de anxietate în aceste zile din cauza coronavirusului, nu sunteți singur. Această pandemie ne face pe toți să ne confruntăm cu mai mult stres și incertitudine decât de obicei. Mulți dintre noi se întreabă: Cum ne ferim să intrăm într-o spirală de panică? Putem fi atenți și face lucruri pentru a ne ușura acest lucru.

Auto-disciplina și structura

Pe de o parte e important să înțelegem de ce rutina pe care o aveam înainte este un risc pentru noi și pentru ceilalți – aici avem de trecut toți un test solicitant de cooperare căci azi ne străduim să îi protejăm nu doar pe oamenii pe care îi cunoaștem, ci și oamenii pe care nu îi cunoaștem. Pe de altă parte, avem nevoie să păstrăm o parte semnificativă din rutina anterioară.

Astfel ne oferim un plus de predictibilitate peste zi și ne stimulăm puterea de a alege, activând controlul și eficiența personală esențiale pentru echilibrul nostru emoțional.

via Unsplash

Ce presupune acest lucru:

  • Ne păstrăm orele de somn – trezire și culcare;
  • Ne păstrăm intervalele de masă;
  • Ne organizăm spațiul de lucru separat de spațiul de somn, nu stăm în pat când muncim;
  • Nu adoptăm un stil vestimentar bazat pe pijama 1, pijama 2, pijama 3, ci ne îmbrăcăm conform activității pe care o desfășurăm;
  • Continuăm să facem mișcare fizică, da, chiar și între patru pereți. Chiar dacă nu sunteți fani aplicații și filmulețe cu clase online de yoga, pilates, fitness, corpul are nevoie de mișcare – fluidă, energică, continuă. Beneficiul – scade stresul, crește nivelul de energie și ne îmbunătățim somnul;
  • Ne păstrăm pasiunile și hobbyurile vii – sigur, poate le transformăm creativ însă mintea e liberă să fugă pe ce munte vrea.
via Unsplash

Ne ținem de planuri – fie construim unul zilnic, fie menținem vii proiectele și obiectivele

Toți aveam în calendar proiecte personale, legate de muncă, călătorii sau vacanțe. Multe s-au amânat, alte oportunități s-au pierdut, în timp ce altele sunt în plină transformare. Pentru multe dintre ele nu putem face nimic, iar neputința asta vine cu doze serioase de frustrare și anxietate. 

De aceea, dați-vă voie ca planurile voastre să rămână vii în mintea voastră și pe cât posibil să faceți chiar și un mic pas către realizarea lor ulterioară. 

Construiți-vă un plan – un plan pentru perioada în care stați acasă, un plan al săptămânii, un program al zilei care să cuprindă activități:

  • din cele de bază – somn, alimentație sau activități profesionale;
  • de relaxare care vă fac plăcere – yoga, cititul unei cărți, vizionarea unui film;
  • de învățare – pentru a vă menținem activi mental;
  • din cele congruente cu valorile voastre – oferim suport pentru cei mai în vârstă din bloc, campanii de strângere de fonduri, acțiuni voluntare pentru cei în nevoie, construim cursuri online pentru a oferi din cunoștințele noastre celorlalți etc
  • sociale – ca antidot la stres. Aici planificăm nu doar timp pentru partenerul din cuplu sau pentru a ne vedea virtual membrii familiei, ci și timp pentru prieteni.

Gândire flexibilă și recunoștință

Dați-vă timp pentru a exersa compasiunea și a vă cultiva speranța.  

Este important să ne creștem abilitatea de a recunoaște lucrurile din viața noastră pentru care suntem recunoscători, oricât de minore ar fi ele. Luați în considerare să păstrați un jurnal de recunoștință în care puteți scrie în fiecare seară înainte de a adormi un detaliu din zi care v-a înseninat, o persoană cui îi puteți mulțumi pentru ceva de peste zi, un lucru care a mers bine etc.

Mintea nu poate fi neliniștită atunci când simțim recunoștință. Căci speranța înfrânge disperarea neputinței, vine și alină fricile. Și cum perioada aceasta vom avea tendința mai mult să simțim ce ne lipsește sau ne amenință siguranța, vom trece cu vederea lucruri bune sau frumoase. De aceea această practică este una intențională pentru a identifica, numi și celebra. Putem vedea strălucirea în ochii copilului nostru atunci când ne jucăm împreună, când vedem pe fereastră cum au înflorit copacii sau trimitem un mesaj unui prieten cu un aspect pentru care îi mulțumim. Istoria ne spune că oamenii sunt remarcabil de rezistenți. Și mulți au îndurat situații mult mai rele. Una dintre trăsăturile care au prezis sănătatea lor psihologică pe termen lung a fost optimismul: cei care cred că, oricât de rele ar fi lucrurile, vor supraviețui, vor avea o sănătate mentală mai bună în viață. Așadar să ne păstrăm vie speranța și flexibilitatea în gândire.

via Unsplash
via Unsplash

Solidaritate, empatie și conectare socială

Să stai acasă, mai ales dacă locuiești pe cont propriu, te poate face să te simți singur. Conectează-te cu ceilalți! Găsește modalități creative de a ține legătura cu prietenii, colegii sau colaboratorii, familia și vecinii, pentru a te ajuta (și pe ei) să te simți mai conectat și susținut. 

Puteți să beți o cafea împreună, un pahar de vin, o cină, să vă jucați online împreună sau pur și simplu poți trimite un mesaj de “Sunt aici și mă gândesc de tine”. Știm din cercetări că există o corelație între conexiunea socială percepută și răspunsurile la stres. Așadar doar să știi că ai pe cineva pe care poți conta dacă este nevoie este suficient pentru a amortiza unele dintre răspunsurile emoționale sau de stres, chiar dacă persoana respectivă nu este prezentată fizic.

Ceea ce caracterizează o pandemie este tocmai faptul că virusul nu discriminează. Oricine ai fi, oriunde ai trăi, ești vulnerabil, cel puțin în principiu. În timp ce unii dintre noi se pot descurca mai bine datorită vârstei sau sănătății, răspândirea virusului este imparțială. Acesta este momentul în care renunțăm la individualism și devenim conștienți de interdenpendența noastră. Cum răspundem în fața valului pandemic va depinde de nivelul de solidaritate socială pe care îl simțim și de gradul în care suntem dispuși să ne uităm unul la celălalt. Izolarea socială și singurătatea nu sunt cauzate de coronavirus, însă vor fi agravate de acesta – pentru cei mai în vârstă fără nimeni pe lângă ei, pentru cei bolnavi, pentru oamenii străzii, pentru cei care trăiesc în condiții la limita subzistenței.

Astfel de crize precum cea în care ne aflăm acum ne dau șansa să vedem condiții prezente trecute cu vederea. Cum vom răspunde la durerea pe care uneori o ignorăm? Avem șansa de a învăța mai multe despre cine suntem și ceea ce prețuim în următoarele câteva luni.