Și cum te face acest lucru să te simți? – îți sună cunoscut? Te întrebi vreodată, îți întrebi partenerul, pe cel mic sau prietena la cafea când îți povestește o întâmplare semnificativă de peste zi?

Una dintre întrebările cele mai des întâlnite în terapie, a ajuns să fie una dintre cele mai evitate sau lăsate la urmă atunci când vine vorba de experiențele de zi cu zi, acasă, în relația cu ceilalți, la birou și așa mai departe. De câte ori te bazezi pe răspunsul la această întrebare pentru a primi un indiciu, pentru a știi ce îți dorești de fapt, pentru a soluționa sau decide într-o anumită privință?

Să vorbim despre emoții, deci. Pare un subiect pe care l-ai aborda mai degrabă cu un copil de câțiva ani. Sunt acelea lacrimi care îți curg din ochi? Această emoție poate fi tristețe. Îți vine să lovești în primul obiect la îndemână? S-ar putea să fii supărat. Simți nevoia de necontrolat de a zâmbi sau să râzi? Felicitări, ești fericit! Simplu, nu-i așa?

Cu toate acestea, nu de puține ori am auzit răspunsul „Emoțiile mă fac slab”, „Când apar emoțiile astea, le ignor caci vreau să iau cea mai bună decizie”. Pentru că undeva pe drumul între copilărie și maturitate, mulți dintre noi și-au pierdut această capacitate de a se baza pe indiciile fiziologice, psihologice și comportamentale pentru a identificare emoțiile pe care le resimțim. În acest sens, învățarea social emoțională (social and emotional learning – SEL) își propune să intervină. Este un domeniu născut din înțelegerea aspectelor biologice, a emoțiilor și inteligenței, precum și a relației lor cu succesul și fericirea în viață. Acest tip de (auto)cunoaștere și învățare sporește inteligența emoțională a copiilor, oferindu-le o șanse sporite în ceea ce privește viitorul personal și profesional. Psihologul Maurice Elias, cercetător și expert SEL (Universitatea Rutgers) impune conceptul de emotional wellbeing, fiind de părere că o stare de bine din punct de vedere emoțional poate fi un foarte bun prezicător nu numai pentru performanțele școlar-academice ale copiilor, ci și pentru viitoarele experiențe satisfăcătoare și productive la locul de muncă, în cuplu și familie și chiar a unei sănătăți fizice mai bune.

 

Dan Harris despre propriul atac de panică și cum a descoperit meditația via Big Think

Iată ce putem învăța din călătoria personajelor principale (Riley și sentimentele ei: Bucuria, Tristețea, Furia, Frică și Dezgustul)*

1. Emoțiile noastre au un scop și există pentru un motiv. Ele nu sunt nici bune nici rele, ci ne transmit ceva despre experiența noastră interioară. Important este să le conștientizăm și să le înțelegem mesajul și motivul pentru care ele au apărut.

2. Emoțiile nu ne fac vulnerabili, așa cum mulți dintre noi sunt tentați să creadă. Ele sunt o busolă extrem de utilă care ne ajută să ne explorăm propria lume interioară pentru o mai bună experiență cu cea exterioară. Recunoașterea și înțelegerea emoțiilor este mult mai sănătoasă, mai productivă și adaptivă decât ignorarea importanței lor.

3. Realitatea și amintirile noastre sunt filtrate prin lentila emoțiilor noastre. Amintirile sunt parte din povestea noastră și, în multe privințe, suntem responsabili de felul în care ne construim povestea, prin felul în care naratorul nostru interior percepe și scrie această poveste. Pentru că tu ești autorul propriei povești, ai și posibilitatea de a o schimba. Felul în care ne amintim, ne povestim și repovestim situații din trecut depinde implicit de emoțiile care le însoțesc. Nu putem schimba faptele, însă prin înțelegere și acceptare putem să aducem noi și noi nuanțe firului narativ.

4. Să vorbești despre emoții în sine este mobilizator, terapeutic, liniștitor. Iar filmul aduce celor mici și nu numai limbajul pentru a cunoaștere și a numi autentic ceea ce simt. Cu cât cei mici învață mai devreme să îmbrățișeze modul în care simt și se simt, cu atât își pot construi o adolescență și un adult rezilient. Studiile imagistice asupra creierului susțin acum ceea ce psihoterapeuții, scriitorii și filozofi precum Spinoza au susținut de ceva vreme: simpla recunoaștere și numire a unei emoții îi diminuează efectul, făcând posibilă o gestionare mai atentă a comportamentului ulterior. În orice lucru terapeutic se poate observa acest fenoment.

5. Simțirea emoțiile este o experiență umană universală. Cum scriam și într-o altă postare Mind Hack, Paul Ekman, unul dintre cei mai influenți oameni din domeniul psihologiei emoțiilor, a lucrat aproape de creatorii de la Pixar pentru realizarea animației. Cele 5 emoții universale au fost validate științific prin cercetarea lui Eckman (a șasea emoție universală este surprinderea), care a arătat că anumite emoții sunt simțite și exprimate prin expresii faciale universale în întreaga lume.

Pentru a fi cu adevărat conștient de experiențele tale, te invit să le primești cu mintea deschisă și curioasă, să faci loc compasiunii și mai puțin (pre)judecății, pentru că în ciuda diferențelor noastre, sunt toți asemănători când este vorba de felul în care trăim și simțim emoțiile.

*o adaptare a materialului propus de Jennifer Wolkin  via  BrainCurves

via Unsplash